Ştii,

Ea doar îşi cânta durerea,
Iar el, el îşi cânta nostalgia tinereţii trecute.
Ei sperau să culeagă plăcerea
Din culorile unei poze cu umbre tăcute.

Ei se cred măreţi în scaunele alea scumpe,
Iar cei din uniformele rigide îşi adoră pijamaua.
Ele ignoră frigul ce, târziu, trecut prin fuste,
Le dă dureri de burtă; şi râd când primesc laleaua.

Ea se îmbuibează să simtă că plăcerea i se cuvine,
Iar el îşi neglijează părul de pe faţă să pară matur, încrezător.
El fumează cu mâini tremurânde ca durerea de sine
Să se ascundă în senzaţia jilavă a sacului de dormit murdar, gol.

Ea se taie că o fascinează bogăţia ei interioară,
Iar ei uită de ceas să poată gândi că au ieşit din rutină.
Ea tremură când vine noaptea, căci goală
Îi va fi casa, iar pozele îi vor şopti de doruri şi milă.

El coboară fără a-i spune că a simţit-o,
Iar ea imaginează un scenariu ca dimineaţă să-l uite.
Ei aleargă nepăsători, iar de-au clintit-o
Îşi cer sincere scuze, iar ea zâmbeşte ştiind multe.

El imaginează glorii şi eroism de întins pe pâine
Ea aşteaptă, simţind că îndeplineşte un destin.
El a încetat să-l mai aştepte pe cel de mâine
Tren, iar ea se simte în al ei trup un clandestin.

Ea se zbate şi tot mai mult se afundă în durere,
Lui nu-i pasă decât de ofertele prânzului târziu.
Ei se cred cotropiţi în prea multă plăcere
Şi văd că ştiind tot mai mult puţin ştiu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s