Tinereţe

O cană înfrumuseţată cu desene calde
Ce înfăţişează aburii unui lichid reconfortant
Are darul de a-mi ascunde firele albe
Ale tristeţii răbdate în al lumii neant
Şi-n sorbirea amestecului dulce de cafea cu lapte
Îmi blochez o clipă orgoliul aberant

Fraze ştiute şi redescoperite mereu
Îmi umblă prin gânduri şi sacadat mă acuză
Nu-i prea flatant pentru al meu independent eu
Să folosească nepăsarea lumii drept scuză
În justificarea acestui neputincios hău
De frustrare, ce mă domină ca pe-un poet a lui muză

Tinereţea e o armă imbatabilă, cred că au zis
Unii şi alţii, înveninaţi de-a ei ireversibilitate
Gândul ce-l sădesc eu în minte e interzis
Pentru romanticii ce se scaldă în a visului fatalitate:
E o armă, într-adevăr, însă ei au omis
Să spună că ucide pe cel ce-o posedă, şi poate
Să te afunde în greaţa îndoielii ca într-un abis,
Şi începi astfel să accepţi a lumii nedreptate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s