Cicluri

Trees are poems that earth writes upon the sky, We fell them down and turn them into paper,
That we may record our emptiness (Kahlil Gibran)

Plasticul se topeşte sub efectul căldurii,
Masele fremătând cu deformare
Pătează, marchează. Păstrează?
Umple-ne pumnii cu hârtie, să scriem, să scriem
În terminaţii, în dermă, în fluidul cald
Şi lipicios
O inedită idilă.
Dincolo de dungi, de scoarţă, de blat,
Zace un miez de nealterat.
Există tortură într-un dar inocent?
Să te desfaci cu dor mut şi atent
Din straturile acelui fior de frică nestăpânită.
Să domini, să abuzezi, să muşti, să filtrezi
Gama de emoţii ce se emană din lividă
Creatura ce te urmează,
Fără a ştii că o vânezi.
Să cuprinzi, să apeşi, să crezi, să nu mimezi.
Cicluri. De scrijelit în umana efemeridă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s