Liberare

Şi-a turnat pe frunte uleiul oriental de parfum dulce râncezit.
În clipa aia, zburătăcire de aripi fragile şi ciopârţite
I-a tresărit
Pleoapele. Îşi ţinea lanţurile strâns împinse în piele.
Zale numărate în degete.
Momentul de macabritate speriată, de pupilă scăldată
În umoare, ferită de praf şi sudoare,
A rupt şiragul de fier. Nici urlete, nici gemete
N-au mai răzbătut dintre faldurile vineţii molatice
Ale cortinei ce-i colecta frânturile de emoţii prozaice.
A început să tremure
De jos în sus. Un craniu confuz
Şi arzător a simţit depunându-i-se pe clavicula stângă.
Un rânjet de câine turbat o privea din oglinda unghiilor.
Le-a vopsit din fulgerare neagră de privire. O nătângă,
A crezut că poţi înmormânta reflexiile în beznă.
Bârna pe care înainta s-a clătinat puţin,
Doar cât un strop de vin
Ce se revarsă de pe buze de pahar sau femeie. Eternă,
Eternă trebuie să fie legea de perpetuă transformare,
De explicabil destin
Ce sabotează.
Trăieşti mult doar murind puţin câte puţin.
Abisul se cască ca o peşteră de comori cu deschidere spre cer,
Nu claustrofobii. Sari! Curajul propulsează,
Riscul nu încătuşează.
Dă-ţi drumul! Căderile alese mereu eliberează.
S-a supus fără temeri vocilor, în eternă catharsis s-a scurs…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s