Scriu (+6)

Notă descriptivă: Deşi am început să scriu poezie la scurt timp după ce am marcat un deceniu de existenţă în viaţa curentă, complet reprezentative şi substanţiale simt doar poemele scrise în ultimii 3-4 ani (şi acelea, selectiv).  Însă, există un soi de duioşie fluidă ce te acaparează atunci când răsfoieşti manuscrisele stângace, defectuoase şi puerile care-ţi conturează un mănunchi de euri trecute naive, visătoare şi patetice, şi…le conferi îngăduitor o sentinţă de ‘totuşi deţinătoare/anticipatoare de decentă şi durabilă genuinitate’…parţial, desigur. Din aproximativ 400 de poeme scrijelite cu peniţă lăuntrică de-a lungul timpului, aproximativ o treime mă definesc inexorabil, însă şi în celelalte încă sunt câteva ce mă ating…uşoare, docile, şi totuşi merituoase pentru o menţionare (colectivă doar, ce-i drept, nu individuală).

(2007)

Suflet 
Suflet… şoaptă profană sau sacră,                                                                                           
Trimisă din ceruri spre a zămisli viaţă?                                                                                
Lumină încătuşată în apă şi organic lut?                                                                                 …Dorit, adorat, temut şi urât. 

Care e înţelesul ce încerci a-l trimite,                                                                                       Când cei din juru-ţi nu vor a te simte?                                                                                   De ce eşti în trupu-mi latent ca vulcanii                                                                                   Şi vrei a erupe năvalnic cu anii                                                                                                 Ce se scurg ca nisipul fin din clepsidră,                                                                                     Şi vrei să te reflecţi ca soarele în oglindă? 

De ce mă frămânţi ca mâinile ce asudă                                                                                     Pe aluatul moale de cocă crudă?                                                                                             De ce zbuciumi în pieptu-mi sălbatice dureri?                                                                       Când nici măcar nu înţeleg ce, de fapt,  îmi ceri… 

Rebel, neîntinat, mă încălzeşti în taină                                                                                   Şi răzvrăteşti furtuni ce mai mă răstoarnă                                                                             Mă clatini ca vântul aprig ce-n munte                                                                                     Izbeşte cu furie a brazilor frunte 

 

Tu vrei ca esența ta să o descifrez
Ca pe-o taină?
Să te dezgolesc de raţiunea ce te-nfăşoară
Ca o haină?

Ştii tu, însă? Că un adânc mister
E înfiorător şi aţâţă al fiinţei zel
Numai când fireşte nu se zăreşte o cale
De a-l descifra, de a găsi acea eliberare
Ce duce la miezul ce-l alimentează
Pentru că fiinţa umană la neînţeles visează…

 

(2009)    

Vara                                                                                                                                  

Căldura leneşă ce se filtrează în tot trupul                                                                               Şi generează moleşeala şi starea de bine                                                                               Seninătatea azurie a cerului la îndepărtate mile                                                                     Jocul zgomotos al copiilor ce imită trenul sau lupul, 

Verdele îmbietor al ierbii crude pe câmpuri                                                                             Pietrele colorate, înnegrite de razele astrului auriu                                                               Frământarea asiduă a sapei în pământuri                                                                             Şi scăldatul răcoros în al apei râu, 

Şoaptele şi râsetele de la porţi spre înserare                                                                           Fluturările de basmale şi fuste pe bănci                                                                                   Generate de minţi coapte şi în continuă mişcare                                                                     De copii voioşi şi sănătoase ţărănci, 

Bâzâitul nesuferiţilor ţânţari în somnul odihnitor                                                                 Sudoarea ce se prelinge şi se pierde în ţesături                                                                   Pofta nebună de îngheţată şi-un dor călător                                                                       Ce te apucă deodată şi apoi se pierde în frânturi, 

Ritualul înnoptării într-un loc comun…un zid                                                                       Şi absorbirea temătoare a poveştilor cu strigoi                                                                     În timp ce mâinile decojesc seminţe febril                                                                               Ca gura sărată să le ronţăie apoi, 

Rufele clătite în albia râului vieţuit de cleni                                                                             Laptele proaspăt muls căruia îi sorbi spuma                                                                           Bobocii de raţă, pufoşi şi vicleni                                                                                                 Ce se leagănă în mers şi-şi şterpelesc râma, 

Sunt amintiri legate de-al vieţii mele anotimp                                                                       Vara…şi indiferent de distanţă şi timp                                                                                     Nu le-oi uita oriunde aş fi, oricât aş trăi                                                                                   Şi le-oi iubi până când aici nu voi mai fi 

 

Iubesc… 

Căldura dimineţii şi liniştea din noapte                                                                                 Cafeaua cu lapte şi aroma de caramel                                                                                   Sălbăticia naturii şi al Statelor drapel                                                                                     Ploaia caldă şi dialogul în şoapte                                                                                      

Câinii huski şi mustangul din Vest                                                                                          
Trandafirii albi şi culoarea verde închis                                                                                   Mirosul de copil şi râsul destins                                                                                                 Bumbacul absorbant şi viul interes 

Gândurile curate şi mulţumirea de sine                                                                                   Trenurile vechi şi destăinuirea                                                                                                 Sinceritatea neconvenţională şi înflorirea                                                                               Plimbările lungi şi starea de bine

Locurile vechi şi istoria lor                                                                                                         Să visez şi să pot să zbor                                                                                                         Să inspir emoţii celor ce mă inspiră                                                                                         Să posed şi să nu ştiu de milă

Nostalgia vremurilor trecute şi reînviate                                                                                 Prietenia alimentată cu sinceră voinţă                                                                                   Castelele misterioase şi câmpiile late                                                                                     Puterea de a naşte şi de a creşte o fiinţă 

Durerea răzleaţă ce-mi aminteşte ce-i bine                                                                             Mustrarea bine intenţionată ce mă menţine eu                                                                     Să cred neîndoielnic şi să ascult de mine                          
Scrisorile şi promisiunea ”mereu” 

Poveştile şi şniţelele calde                                                                                                          
Speranţa calmă şi gândul de Dumnezeu                                                                                   Lacrimile eliberatoare şi frunza ce cade                                                                                 Balsamul de rufe şi să fii al meu                                                                                               Şi-n tot ce iubesc e o parte din eu

   

Lejeritatea dorită  

Gândurile ce zboară spre tine acum                                                                                         Le simt amorţite, lejere, comune.                                                                                             Simţirile mele s-au pierdut pe drum                                                                                         Şi emoţiile brute, sălbatice, dure                                                                                             Au ars utopic, lăsând în urmă doar scrum                                                                             Şi o amprentă de regrete pure

Sălbăticia lichidului cald din vene                                                                                             S-a domolit dureros, nedorit.                                                                                                    
Fiorii dorinţelor, tremurul nestăpânit                                                                                     Sunt fade amintiri, clipiri de gene                                                                                           Efemere, neintense, uşor de gonit                                                                                           Căci iubirea mea pentru tine a murit                                                                                       Exact în felul în care am plănuit.                                                                                             Şi atunci…de ce nu simt mulţumire de sine? 

   

Marea 

Marea, imensitatea ei clară, albastră                                                                                     Mişcătoare şi-n stare de a înghiţi şi a ucide                                                                           Te încântă, te sperie şi dureros te învaţă                                                                                 Efemeritatea propriei fiinţe infime 

Acceptarea nostalgică ce ţi-o generează                                                                                   Pescăruşii zglobii ce străbat zarea albastră                                                                           Pictura cerului clar, refugiu ce fiinţa visează                                                                         Lipsitor de griji, calm tărăgănat ce relaxează 

Iluzia de nisip fin şi plăcut sub tălpi                                                                                         E spulberată, ce-i drept, în mod supărător                                                                             De scoicile îngropate-n el ce-ţi amintesc                                                                               Să nu-ţi lipseşti de papuc delicatul picior 

Mirosul de peşte nu e tocmai plăcut                                                                                         Însă, înveţi să-l ignori şi să te minunezi                                                                                 De bărci, de stânci, de un răsărit de soare                                                                               Ce cu noaptea-n cap te trezeşti ca să-l vezi 

Apa călduţă a marginii îţi răsfaţă trupu-n uitare                                                                 Şi orele se scurg ca nisipul în palmă                                                                                       Foamea se face simţită şi de oferta la gogoşi                                                                         Te decizi să profiţi chiar de la chioşc e coadă

Liniştea după-amiezii e o minune mare                                                                                   Freamătul se linişteşte şi acum poţi profita                                                                           De priveliştea falezei sau de o scufundare                                                                             Şi apoi de razele penetrante, pentru a te bronza 

În bezna ce aşterne noaptea, in vacarmul de pe plajă                                                         Generat de râsete şi dansuri la o terasă veselă                                                                     Te poţi strecura la mal în a colegei bluză largă                                                                       Şi poţi asculta zgomotul valurilor, lejeră                                                                             Pierzându-te într-o uitare de sine oarbă                                                                               Până descoperi alături de tine                                                                                                 Un câine bălos  ce sucul vrea să-ţi soarbă

 

Natura seducătoare  

Violenţa vântului îmi despică părul                                                                                           Asprimea frigului îmi sfâşie hainele                                                                                         Fierbinţeala nisipului îmi arde piciorul                                                                                     Umezeala ploii îmi îneacă dorul                                                                                              

Mirosul infiltrant al florilor de câmp                                                                                         Îmi inundă porii, îmi otrăveşte fiinţa                                                                                     Catifelarea atingerii firelor de iarbă pe trup                                                                           Îmi goleşte mintea, îmi anulează voinţa 

Gustul parfumat al murelor îmi răsfaţă gura                                                                         Foşnetul frunzelor mozaicate îmi aţâţă spiritul                                                                     Amestecul exploziv de culori îmi  abuzează retina                                                                 Şi mă minunez de al naturii blând farmec                                                                             Ce seduce, provoacă şi sfidează finitul…

          

 Scriu  

Scriu, mă eliberez de şuvoiul de regrete                                                                                   Ce se nasc în minte şi în al meu trup                                                                                         Scriu, mă desfac din a durerii pecete                                                                                         Mă înalţ o clipă în eraticul văzduh 

Scriu, şi ascund în literele conturate cu pixul                                                                           Neputinţa mea şi frustrantele temeri                                                                                         Scriu, îmi sculptez imperfecţiunea în sfinxul                                                                         De cuvinte unite în ritmi efemeri 

Scriu, ca să ascund disperarea crudă                                                                                     Ce mă stăpâneşte şi mă aprofundează                                                                                     Scriu, ca voinţa să poată să primeze                                                                                         În faţa poftei nesăbuite ce mă deformează

Scriu, din vârfurile degetelor arunc                                                                                           Pe o coală liniată, ale mele eşecuri                                                                                         Scriu, să pot apoi să mă cuprind                                                                                             Şi să pot limita ale dorinţei drepturi 

Scriu şi azi ca ieri şi poate ca mâine                                                                                         Cu litere încheg defectele conştientizate                                                                                   Scriu, sperând din nou că în mine                                                                                           Se va trezi încăpăţânarea deciziei asumate.

The photo’s source

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s