De ce hemoglobina are afinitate de 230 de ori mai înaltă
Pentru gazul ce te sufocă, monoxid de carbon,
Decât pentru dătătorul de respiraţie vie, oxigen?
În asfixierea ta inevitabilă, sângele se pierde în deşartă
Beatitudine a saturării cu otravă. Ce monoton
E gândul trădării proprii! Mă întreb dacă în eden
Poţi fi primit când ce-i în tine te-a sinucis.
Eşti blamabil?
Unde-i localizată voinţa, să poţi condamna sfârşitul
Etichetabil voluntar din anumite puncte de vedere?
Cum citeam în Parfum, să respiri e într-adevăr indispensabil.
Ochii-i poţi închide, urechile le poţi acoperi, iar ce-i palpabil
Îţi poţi refuza îndelungat, la fel şi gustul. Însă, de plăcere
Sau dezgust de mirosuri sau aere nu-ţi poţi lipsi finitul
Corp, preţ de mai mult de câteva zeci de chinuitoare secunde.
Eşti tu vinovat de trădarea-ţi celulelor îmbătate şi muribunde?
Răspunsul mi-e neelucidat, la fel şi cazurile bolilor autoimune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s