Visare… (+ 2)

(2009) 

Visare…

Mă răsfăţ pe sofa de gânduri protectoare,
În mângâiere desfat neregulatele dorinţe
Mă joc regulat în spaţiul viselor goale
Şi presar, în solul fertil de ţeluri, seminţe

Mă oglindesc în împreunare clară de atingeri,
Afund în oceanul uitării efemeritatea clipelor
Tresar cu înfiorare la ale gheţii desprinderi
Şi te agăţ deasupra altarului nopţilor
Apoi sting în ceaţa rece ale minţii aprinderi

Te caut în încleştarea dureroasă a degetelor,
Te adulmec în morbida muzică a înserării
Te posed în noianul îmbălsămat al viselor
Ce se pierd în obscuritatea ploioasă a zării

 

Lumea şi schimbarea

Mă dor ochii sau imaginile dor,
Trupul mi-e frânt sau mintea pierdută?
Plâng pe dinafară sau pe dinăuntru,
Sunt învingătoare sau mă dau bătută?

Depinde de moment şi de circumstanţe,
Clipele-s înşelătoare şi pline de nuanţe
Ce vezi şi crezi se poate dovedi neavenit
Din adorat, cu uşurinţă, poţi deveni hăituit

Într-un dans clepsidrant se modelează situaţiile
Comediile evoluează în drame şi uşor conspiraţiile
Se pot dovedi benefice, deşi se voiau dăunătoare
Ce azi poate da viaţă, mâine poate să omoare

E fascinantă schimbarea şi lipsită de plictiseală
Ne piperează tragic viaţa, ne uşurează de agoniseală
Evoluţia e asociată permanent cu involuţia
Şi pacea poate fi, uneori, sinonimă cu revoluţia

Într-un ritm ameţitor şi oarecum previzibil
Se desfăşoară, pe scena vieţii, lumea cu ale ei taine
Pe Terra, totu-i agasant şi invizibil
Acum se ridică vieţi ca apoi să se răstoarne

 

Teatralitate-n realitate

Cortina a picat, învolburându-şi mătasea
Veşmintele de catifea, teatrale, sunt smulse
Mintea, o clipă concentrată, îşi reia frământarea
Şi din nou se urzesc planuri ascunse

Zâmbetul cald afişat spectatorilor
E alungat în colţuri de o grimasă crudă
Parfumul vocii ce credeai că subjugă
E înghiţit de nemulţumirea ploilor
Ce strică machiajul şi urâţeşte astă gură

Farmecul emanat ce uimea mulţimea
În cerinţe absurde de vedetă se evaporă
Inocenţa ce sfida prostia şi isteţimea
Se risipeşte în nori grei, în diasporă

Pasiunea evidentă şi gesturile copilăreşti
Se fărâmiţează în aroganţă rafinată
Părul, perdea de satin, şi ochii calzi cereşti
Se aruncă-n scuturări violente şi luciri diavoleşti
Ce îngrozesc sau scârbesc şi nimic util nu-nvaţă

Astfel, teatralitatea continuă dincolo de scenă
Şi piesa se pierde în tragedia comică din viaţă
Actori sau oameni simpli, deseori, au trenă
Ce împiedică pe unii şi pe alţii îi răsfaţă

Măştile de pene, nuanţe şi pietre preţioase
Aplicate delicat pe suporturi de sticlă sau pânze ceroase
Sunt misterioase, înfiorătoare, hidoase ori frumoase
Căci, doar cele ale firii sunt periculoase…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s