E toamnă…

E toamnă, e ruginiu şi abundenţă şi ploaie.
E frig, se dezgoleşte melancolia, iar voinţa moale
Se perpetuează în pregătirea pentru sezonul posterior.
Visatul pe pernă, înaintea somnului, e plin de dor.

E toamnă, mă angajez iar în planuri vii, absurde
De mobilizat lenea caldă, toropitoare a verii din mine.
Se învineţesc strugurii, sângele li se adună, şi un sine
Dornic de beţie parfumată se ridică din visele-mi multe.

E toamnă, iarăşi tranzitez fluenţele spre blocaje
De memorie noduroasă în care puncte de suspensie cresc drumuri.
Îmi sortez iarăşi dulapurile pline de impresii vechi, şi miraje
De schimbări pulsând de iubire construiesc în focuri, ape şi fumuri.

E toamnă, nori coloraţi ca experimentele eşuate
Îşi cos hainele neîntrerupte doar pentru a crea mărginirea.
Îmi golesc iarăşi resursele neclare de gînduri laşe, ratate
Şi las tresărirea dermei să-mi citească reîmplinirea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s