Porniri derizorii

N-am curăţat niciodată candelabrele de praf,
Lumina difuză mi se înfăţişează mai tentantă ca strălucirea.
Nu mi-a plăcut decât orezul cu lapte, nu pilaf
Şi am ţinut mereu înăuntru, în introvertismu-mi, vie menirea
De a mă accepta şi înţelege, chiar de n-ar fi unica opţiune
De a-mi menţine integritatea controlului în pulberi de lume.

Am purtat mănuşi decupate când ştiam că m-aşteaptă emoţii.
În scuturări de palme, în fermitate, mi-am ascuns timidităţile.
Mereu am solidificat în cristale geluri de neîncrederi. Hoţii
Interiori de speranţe i-am aplaudat în toate intime-mi cetăţile
De obiective demolabile. Am trepidat mereu în clipiri iluzorii
De cadre văzute cu ochi stinşi. Da, sunt plină de porniri derizorii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s