Fericire neîngrădită

Toropeala se strecoară-n trup ca neobservate gărgăriţe
În pantofi uitaţi pe iarba înmiresmată cu sezon sugestiv
De eternitate.
Tresăriri anticipate, excitante, pestriţe
Îţi traversează pielea pe toată lungimea. Abuziv
Procesul de abandonare a plaselor ghimpate dinăuntru
În natură? Dreptate.
Îţi îndepărtezi ţesăturile nesuferite cu degete febrile,
Dezvelindu-te, te împătureşti spre esenţa adormită între ei.
E preaplină mulţumirea nudă? Desăvârşită. În palate,
Diafanul e sofisticat. Sublim? Doar printre miei,
Alergând neîntinaţi, alături, spre o ţintă neplănuită
Pe tărâmuri neadjudecate de perisabile umbre
Ce-n ridicole, futile, şi-n perspectivă sumbre
Ambiţii blamabile, indezirabile, execrabile
Se pierd pe sine.
Mie? Oh, dă-mi doar o câmpie neîngrădită!,
Şi-ţi voi ilustra haloul ce conturează fericită.

The photo’s source

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s