Numai în ea

Numai în ea îţi poţi delicat trasa
Rotunjimea sânului, protuberanţa coastelor
Întinzând pielea fină a taliei.
Pornind în cădere, ca un susur al fastelor
Pârâuri ce alimentează vieţi şi picturi, faliei
Ascunsă între coapse îi poţi sculpta
De carne, sânge, nervi şi oase acoperământul.
Călătoreşte cuvântul,
Ca o unduire de picioare apăsate
Pe un pământ neted şi tare, îngreunat
Cu despletite intenţii şi înţelesuri, reflectat
În neîmpodobitul portret ce se zbate
În ea? Oh, da,
Numai între tăioasele-i margini ascunse
În ramă scumpă de lemn preţios,
În strălucirea-i selenară, poţi acele duse
Clipe de cleştar căuta în zadar.
Pentru a justifica o linie mai puţin fermă, un duios
Cântec încetinit adăpostindu-se cuibărit
Înlăuntrul luminii ce se revarsă,
Ca un fior învăţat, cu regret, în transă
Din adâncurile ochilor atât de îndrăgiţi
Ce rămân, printr-o minune, neschimbaţi, netopiţi
În transformarea ce cadrul înconjurător
* De culoare şi bogăţie în păr, de netezime în ten,
Şi candoare pe buze pline, şi aspiraţii de Eden*
Suferă, supus plămădelii dezlănţuite a călăului “timp”.
Da, numai în ea, oglinda din dormitor, cu nimb
De amintire şi nostalgic dor,
Te poţi transpune între trecut şi viitor.

The photo’s source

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s