În castelul săpat în stânci abrupte…

 Castelul săpat în stânci abrupte
 Nu-şi plânge jalea pustietăţii
 Abandonat sălbăticiei, în neîntrerupte
 Sfori de iederă îşi decorează pereţii.
 Clopotul turnului canelat dinspre apus
 Şi-a înecat graiul limbii în rugină.
 Gardul de protecție cu spini în vârf, răpus
 În tocire, s-a supus vremilor. Înăuntru, fină
 Ţesătură de praf a acoperit miezul picturilor.
 Pânze dantelate dansează în colţuri nevăzute.
 Modelele tapiseriei s-au decolorat. Murilor
 De cristale li s-au pierdut fructele în rupte
 Podele de lemn slăbit în vârste reluate.
 Oglinda aurită s-a ciobit sub presiune
 De reflectare continuă a comorilor inanimate.
 Baldachinul din dormitor s-a înclinat. În uniune
 Eroziunea şi ruinarea s-au cununat
 În locul în care, odată, 2 destine de iubire
 Departe de mortalitate şi iluzii s-au izolat.
 El şi ea? Împăcaţi demult în sfioasă împietrire
 Înăuntrul cufărului tăinuit în podul delapidat...
The photo’s source

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s