Fărâme de lame tocite (Shreds of fretted blades)

shreds

Un păianjen cu solzi explorează verdele de plastic lucios
Şi impersonal al scaunului alăturat.
Răbdarea sortită, spectaculoasa pânză ţesută,
Imunitatea, veninul ce trupuri lichefiază, abilitatea
De a păstra integritatea
Suprafeţei – un aşa simplu, ne-mocirlos destin.
Invidiez, îl invidiez, păianjenul ăsta lipsit de furtuni!
Calm, nemişcat, necruţător, ne-emoţionat…

Ieri, câmpul ardea. Un foc dornic de împrăştiere, de devorare.
Barză. Berze. Zeci de picioare lungi şi ciocuri aplecate
Să culeagă suflete de fiinţe fugare, speriate.
Greieri şi şoareci de câmp izgoniţi de înecăcios fum
În guri flămânde, primitoare, umede şi calde…

O memorie de înţepătură de albină, de cap ameţit, inflamat.
Grija proprietarei stupilor, reflectată într-un masaj preocupat
Cu spirt, cu oţet? Nu mai reţin. Bucuria supremă? Un pahar plin
De licoare neagră, dulce; suc ce pătează sticla şi macină interioare.
După? Mult timp, mult timp de fobie de otrăvitoare zburătoare…

Plăcerea de a-mi martiriza sângele scurs din răni, în sorbituri pline,
Inconştientă de imposibilitatea de restabilire în fluxul originar
Sau de aciditatea distrugătoare din acel în formă de J organ…

Biblia aia legată cu aţă roşie, învârtită, lumea spiritelor invocată
Întrebări fatidice, revolta interioară la acea prevestită, confirmată
Precoce pierdere de sine într-un noi. Respingerile de ei, trădările de apoi…

…Fărâme de lame tocite de timp, de autocontrol, de acceptare.
Când nu te mai poţi desfigura de tine, mai deţii vie fervoare?
Ignoră, tranşează, abuzează vocea asta de ego ratat ce muşcă delicat
Din auz, aşa se înfrânge, aşa se pierde, aşa se moare.

                                                 ***

A spider with scales explores the green of the shiny, impersonal
Plastic of the opposite chair. The doomed patience, the spectacular
Woven cobweb, the immunity, the venom that liquefies bodies,
The ability to preserve the integrity
Of surfaces…such a simple, un-muddy destiny!
Envy, I envy him, this spider devoid of storms!
Calm, fixed, ruthless, non-emotional…

Yesterday, the field was burning, a fire eager to spread. To devour.
Stork. Storks. Dozens of long legs and tilted beaks
Collecting souls of flitting beings, visible, frightened.
Crickets and shrews banished by choking smoke
In hungry mouths, hospitable, moist and warm…

A reminiscence of bee stings, of dizzy and throbbing head.
The owner’s concern, reflected in a preoccupied massage
With alcohol, with vinegar? I can’t remember.
The supreme joy? A full glass
Of black fluid, sweet; juice that stains the glass and grinds interiors.
After? Long time, long time of poisonous flies phobia…

The pleasure to martyrize the blood drained from my wounds,
In full sips, unaware of the impossibility to restore it in its native stream
Or of the destructive acidity from inside that J-shaped organ…

That Bible tied with red thread, twisted, the spirit world invoked,
Fatidic questions, the inlying revolt at that predicted, confirmed
Early loss of self in us. The rejections of them, the betrayals from after …

Shreds of blades fretted by time, by self-control, by compliance.
When you can no longer disfigure yourself, you still detain spirited fervour?
Disobey, chisel, abuse this voice of loser’s ego that bites delicately
Your hearing, so it is to be defeated, to get lost, to begin dying.

 

The photos’ source

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s