Fărâme de lame tocite (Shreds of fretted blades)

shreds

Un păianjen cu solzi explorează verdele de plastic lucios
Şi impersonal al scaunului alăturat.
Răbdarea sortită, spectaculoasa pânză ţesută,
Imunitatea, veninul ce trupuri lichefiază, abilitatea
De a păstra integritatea
Suprafeţei – un aşa simplu, ne-mocirlos destin.
Invidiez, îl invidiez, păianjenul ăsta lipsit de furtuni!
Calm, nemişcat, necruţător, ne-emoţionat…

Ieri, câmpul ardea. Un foc dornic de împrăştiere, de devorare.
Barză. Berze. Zeci de picioare lungi şi ciocuri aplecate
Să culeagă suflete de fiinţe fugare, speriate.
Greieri şi şoareci de câmp izgoniţi de înecăcios fum
În guri flămânde, primitoare, umede şi calde…

O memorie de înţepătură de albină, de cap ameţit, inflamat.
Grija proprietarei stupilor, reflectată într-un masaj preocupat
Cu spirt, cu oţet? Nu mai reţin. Bucuria supremă? Un pahar plin
De licoare neagră, dulce; suc ce pătează sticla şi macină interioare.
După? Mult timp, mult timp de fobie de otrăvitoare zburătoare…

Plăcerea de a-mi martiriza sângele scurs din răni, în sorbituri pline,
Inconştientă de imposibilitatea de restabilire în fluxul originar
Sau de aciditatea distrugătoare din acel în formă de J organ…

Biblia aia legată cu aţă roşie, învârtită, lumea spiritelor invocată
Întrebări fatidice, revolta interioară la acea prevestită, confirmată
Precoce pierdere de sine într-un noi. Respingerile de ei, trădările de apoi…

…Fărâme de lame tocite de timp, de autocontrol, de acceptare.
Când nu te mai poţi desfigura de tine, mai deţii vie fervoare?
Ignoră, tranşează, abuzează vocea asta de ego ratat ce muşcă delicat
Din auz, aşa se înfrânge, aşa se pierde, aşa se moare.

                                                 ***

A spider with scales explores the green of the shiny, impersonal
Plastic of the opposite chair. The doomed patience, the spectacular
Woven cobweb, the immunity, the venom that liquefies bodies,
The ability to preserve the integrity
Of surfaces…such a simple, un-muddy destiny!
Envy, I envy him, this spider devoid of storms!
Calm, fixed, ruthless, non-emotional…

Yesterday, the field was burning, a fire eager to spread. To devour.
Stork. Storks. Dozens of long legs and tilted beaks
Collecting souls of flitting beings, visible, frightened.
Crickets and shrews banished by choking smoke
In hungry mouths, hospitable, moist and warm…

A reminiscence of bee stings, of dizzy and throbbing head.
The owner’s concern, reflected in a preoccupied massage
With alcohol, with vinegar? I can’t remember.
The supreme joy? A full glass
Of black fluid, sweet; juice that stains the glass and grinds interiors.
After? Long time, long time of poisonous flies phobia…

The pleasure to martyrize the blood drained from my wounds,
In full sips, unaware of the impossibility to restore it in its native stream
Or of the destructive acidity from inside that J-shaped organ…

That Bible tied with red thread, twisted, the spirit world invoked,
Fatidic questions, the inlying revolt at that predicted, confirmed
Early loss of self in us. The rejections of them, the betrayals from after …

Shreds of blades fretted by time, by self-control, by compliance.
When you can no longer disfigure yourself, you still detain spirited fervour?
Disobey, chisel, abuse this voice of loser’s ego that bites delicately
Your hearing, so it is to be defeated, to get lost, to begin dying.

 

The photos’ source

Expuneri/Exposures

sea-nature-sky-sunset

M-am trezit înfăşurată într-un cocon,
O pânză gri de păianjen ţesută în ritm de fire
De praf în clepsidre.
Un susur de plâns gângurit. Un oblon
Verde, scorojit, o ramă
De unică fereastră în camera abandonată.
Aşchii zburând din el, o lamă
Scobind înăuntru-i o taină
De ghicit.
Instantaneu ropot de vânt,
Un leagăn cu tempo de clopot îngânând
Un refren ştiut şi uitat.
Mi-am pierdut şirul gândurilor,
M-am încurcat
În numărătoarea impară de arsuri
Marcate în materia cenuşie
Și în inima încă vie.
M-am dezvelit din straturi printre fisuri,
Am plutit dincolo de uşa decupată
În pereţii dărâmaţi.
Expuneri.
Coline şi văi de fiori alimentaţi sau amputaţi.

***

I woke up wrapped in a cocoon,
A grey spider web woven with pace of
Theads of dust falling in hourglasses.
A murmur of cooing cry. A shutter,
Green, shriveled, a frame
Of single window in the abandoned room.
Splinters flying from him, a blade
Hollowing inside a secret
To guess.
Instant burst of wind,
A swing with tempo of bell humming
A known and forgotten chorus.
I lost my string of thoughts,
I got tangled
In the odd count of burns
Marked in the gray matter
And the heart, still alive.
I unveiled myself from layers through fissures,
I floated beyond the door carved
In the dilapidated walls.
Exposures.
Hills and valleys of fed & amputated thrills.

P.S. Accuracy kept, utterly lost rhyme…never mind.

The photo’s source

În palma ta (In your palm)

Slăbeşte-mi cătuşele,
Şterge-mi fruntea udă, netedă încă.
În pumnal de foc, arde căpuşele
De scârbă, oroare şi resemnare
Ce-şi umplu trupul din a mea adâncă,
Înfuriată, prea rubinie mare
În care mă scald din începuturi.

Unge-mi cu săruturi
Colţurile ochilor deşertate de-o lacrimă
Al cărei gust uitat încă
Îmi arde tâmplele cu o patimă
Nestăpânită de despovărare.
Nu-i curios?, sărata mare
Translucidă şi de suprafaţă
Mă poate face să mă simt în viaţă,
În a ei pierdere-n curgere.
Să nu lamentezi în deplângere
Despotica mare lăuntrică ce vie
Doar conţinută, nu revărsată, mă ţine.

Spală-mi părul şi suflă genuin interes
În ochii-mi stinşi, de eres neatinşi.
Cară-mă pe braţe, te rog,
Nu pe-un magic inorog.
Poveştile nu m-ating destul, doar răsuflarea
Obosită mă incită.
Nu te îndoi de a mea pretenţiozitate,
Ai dreptate, sunt sucită.
Însă, nu las nimic nerăsplătit, îţi promit.
Aşează-mi diafanul fluture cu aripi safirii
De metal, pe clavicula stângă.

Apoi, pe leagănul balconului, îmi îngână
Numele şoptite ale celor mai îndepărtate astre.
Braţul tău strivindu-mi umerii să ajungă
Spiritul ce-n zbor e pe cale să se avânte
Spre imposibila înălţime a raiului.
Să-l ţii imprimat în palma ta, şi graiului
Inimii mele, captiva cuştii, vocea-ţi să-i frămâmte
Dor de căuş în care să se desfete-n protecţie.
Pe clavicula mea, şi-n palma ta, o lecţie
De amor sfâşiat între doruri lumeşti şi sfânte.

***

(Loosen my handcuffs,
Wipe my damp forehead, smooth yet.
In dagger of fire burn the ticks
Of disgust, horror and resignation
That fill their bodies from my deep,
Furious, too ruby sea
In which I bathe from beginnings.

Anoint with kisses
The corners of my eyes, deserted by a tear
Whose forgotten taste still
Sears my temples with an irrepressible
Passion of unburdening.
Isn’t that curious? The saline sea,
Translucent and shallow,
Makes me feel alive
In its loss in flowing.
Do not lament in mourning
The large despotic inner one which alive
Only contained, not poured out, keeps me.

Wash my hair and blow genuine interest
In my quenched eyes, by *eres untouched.
Carry me on your arms, please,
Not on a magical unicorn.
The stories don’t touch me enough, only the tired
Breathing incites me.
Do not doubt my pretense,
You’re right, I am twisted.
But I don’t let anything unrewarded, I promise you.
Lay the ethereal butterfly with sapphirine wings
Of metal, on my left collarbone.

Then, on the balcony’s cradle, hum to me
The whispered names of the remotest stars.
Your arm squeezing my shoulders to reach
The spirit which in flight is about to dash
To the impossible heights of heaven.
Keep it printed in your palm, and to the idiom
Of my heart, the cage’s captive, your voice to knead
Crave of scoop in which to delight in protection.
On my collarbone, and in your palm, a lesson
Of love torn between earthly and divine longings.)

P.S. Rhyme does get lost in translation & *some words can’t be transmuted without marring their beauty.

The photo’s source

Nu te sfii să te sfărâmi

Gândurile mi se crispează
Când ating umărul tău,
Izvor de osoasă putere pulsând
Sub paloarea-i hipnotică. Sfidează,
Da, sfidează sanitatea al meu
Vis de obsesivă şi posesivă iubire. Îngânând
Refrene de melodie răsfrântă în buzele tale
Pline de roşu sângeriu şi cute, diafane petale
Se desprind din floarea anilor trecuţi prin mine.
Acceptă-mi darul, iubite, şi ale tale
Lacrimi scurse din amărăciune depune
În potirul sidefat ce-n pieptu-mi să se imprime
Începe uşor-uşor.
O sculptură nebănuită
Desprinsă din stângăcia unui vis sublim
Şi absurd de amor.
În desiş, pitită
Dincolo de sticla ferestrei mele, pierde un suspin
O femeie din al cărei căuş am sorbit pelin.
Cândva am crezut-o eu, extenuată în aşteptare
                             Şi zbatere-n pânze ţesute dintr-o râvnită desfătare:                            Capul ei apăsat, şi apărat, pe umărul tău.
Târziu am înţeles, ea-i fiica unui hău
De teroare în care tu, pierdut, eşti dorit mereu.
Nu te sfii să te sfărâmi, visul meu…
Ştiu, porţelanul prea fin
E destinat ruinării,
Ca ruperii lujerul celui mai preţios crin.

The photo’s source

Femeie (Feme)

blood_splatter_by_xpoizonivyrosex-d4twv2j

Ca o cortină sfâşiindu-se sub propria-i greutate,
Durerea se prăbuşeşte în junghiuri la poalele
Coloanei. Cu aceeaşi agonie, pulsează agitate
Boabele-ovare în eliberarea oului preţios. Dalele
Minţii coerente se pătează cu suportabil chin.
Femeie, trup fecund şi frânt în zvârcolire, destin
De povară a întregii lumi ţi-e cusut în sânge
Revărsat din vase rupte cu ofilirea fructului. Învinge
Nedreptatea paternală ce desecrată te declară!
Adună-ţi lacrimile-n potire, şi a ta comoară
Foloseşte să purifici gândurile ce-n tine omoară
Credinţa demnă că le eşti mai mult decât egală.

(As a curtain tearing itself under its own weight
The pain collapses, in twinges, at the base
Of the spinal column. With same agony, hectically pulsate
The ovarian beans in the precious egg’s release. The tiles
Of coherent mind get stained with bearable ache.
Feme, fecund and broken~in~writhing body, fate
Of entire world’s burden is sewn in your blood
Poured from ruptured vessels with the wilting of fruit. Defeat
The paternal injustice that declares you desecrated!
Gather your tears in chalices, and your treasure
Engage to purify the thoughts that in you kill
The dignified belief that you are more than their peer.)

 

The photo’s source, Blood Splatter by XPoizonIvyRoseX

În castelul săpat în stânci abrupte…

 Castelul săpat în stânci abrupte
 Nu-şi plânge jalea pustietăţii
 Abandonat sălbăticiei, în neîntrerupte
 Sfori de iederă îşi decorează pereţii.
 Clopotul turnului canelat dinspre apus
 Şi-a înecat graiul limbii în rugină.
 Gardul de protecție cu spini în vârf, răpus
 În tocire, s-a supus vremilor. Înăuntru, fină
 Ţesătură de praf a acoperit miezul picturilor.
 Pânze dantelate dansează în colţuri nevăzute.
 Modelele tapiseriei s-au decolorat. Murilor
 De cristale li s-au pierdut fructele în rupte
 Podele de lemn slăbit în vârste reluate.
 Oglinda aurită s-a ciobit sub presiune
 De reflectare continuă a comorilor inanimate.
 Baldachinul din dormitor s-a înclinat. În uniune
 Eroziunea şi ruinarea s-au cununat
 În locul în care, odată, 2 destine de iubire
 Departe de mortalitate şi iluzii s-au izolat.
 El şi ea? Împăcaţi demult în sfioasă împietrire
 Înăuntrul cufărului tăinuit în podul delapidat...
The photo’s source

Tu eşti (You are)

“Espero curarme de ti en unos días. Debo dejar de fumarte, de beberte, de pensarte. Es posible. Siguiendo las prescripciones de la moral en turno. Me receto tiempo, abstinencia, soledad. Te parece bien que te quiera nada más una semana?…”  (Jaime Sabines)”

Tu eşti
Candoare frântă
Din insomniile mele.
Nu sfântă,
Doar rece lumină.
Coastele-mi, zăbrele
Ce te ţin întreg.
A mea loială rutină?
Să te înţeleg.

Tu eşti
Fluide şi grele
Metale preţioase
Şi letale. În fiori-dantele
Te împodobesc,
Graţioase
Fâşii de dor ceresc.
Al meu ţel suprem?
Să te întregesc.

(You are
Fractured chastity
From my sleepless night.
Not holy,
But cold light.
My ribs, lattice
That keep you whole.
My loyal routine?
To grasp you all.

You are
Molten and heavy
Precious metals,
Lethal too.
In laced thrills I adorn you,
Graceful
Strips of celestial yen.
My ultimate goal?
To complete you whole.)

The photo’s source